În această după-amiază, președintele executiv al Fortunei Covaci, Octavian Stăncioiu, și-a anunțat demisia. Iată comunicatul său de presă, în formă integrală:
”Îi mulțumesc lui Florin Macavei pentru încrederea pe care mi-a oferit-o. Am nimerit însă exact într-o perioadă de coșmar pe care o traversează Fortuna Covaci, precum întreaga societate românească.
Intenționam să demisionez în momentul în care am aflat de negocierile cu UTA. Am mai rămas doar pentru a nu destabiliza situația la club și în speranța că nu se va rezolva cu UTA.
Nu puteam fi părtaș la o asemenea manevră tocmai cu marea rivală a lui Poli. Respect UTA, și oficialii, ziariștii și suporterii arădeni s-au convins de asta la meciul direct, din primăvară, de la Covaci. Doresc ca UTA să revină în A, pentru a juca din nou derby-urile cu Poli. Le mulțumesc arădenilor care – telefonic sau pe forumuri – mi-au transmis că mă așteaptă la UTA. Nu am cum. Sunt polist, sunt timișorean.
Fanii poliști trebuie să-l înțeleagă pe Florin Macavei. E un om absolut deosebit și, prin această mutare, nu a trădat pe nimeni. Tatăl său e arădean, unchiul său a jucat la UTA. Florin a reușit în cătunul Covaci ce n-a mai reușit nimeni: să ducă un sat de nici 700 locuitori în divizia secundă. Nu l-a sprijinit însă nimeni. Timp de trei ani, de când există Fortuna Covaci, nici un leu public n-a intrat în club. Consiliul Județean Timiș și Primăria Sânandrei ne-au tratat cu nepăsare. Iată că alții, din alte județe, au nevoie de Florin. Noi n-am avut.
În această vară, Fortuna a luat-o practic, de la zero. În lot mai rămăseseră doar cinci jucători. Restul au venit la chemarea mea și, în special, a antrenorului Florin Bugar, pe care eu l-am adus, cu acordul evident al lui Florin Macavei. Le mulțumesc tuturor, jucătorilor și staff-ului tehnic, pentru colaborare, îi rog să mă ierte că i-am încurcat. Dar sunt valoroși, sunt tineri și sunt bine pregătiți.
Sunt mândru că am fost președinte la Fortuna Covaci. Am încercat să instaurez o atmosferă de muncă și disciplină, de încredere reciprocă și, nu în ultimul rând, de prietenie. Am vrut să fiu corect.

Dar astea sunt detalii. Esența e că povestea <Dacilor liberi> se încheie, cel puțin pentru moment, aici. Visul s-a sfârșit.
Am fost președintele cu cea mai scurtă carieră din istoria fotbalului românesc! Doamne-ajută!”