Cupa României Timişoreana. Reprezintă cupa naţională. Este împărţită în trei mari faze: faza judeţeană (se dispută în ediţia anterioară celei pentru care contează), faza naţională (fazele I-V), faza finală (din 16-imile de finală).
Se dispută în sistem cupă, în manşă unică, fazele consumate până în sferturile de finală (inclusiv) având loc în sezonul de toamnă, iar restul competiţiei, în cel de primăvară.
Partidele se stabilesc prin tragere la sorţi, până în faza a V-a (inclusiv) ţinându-se cont de criteriul geografic, iar din 16-imile de finală, de criteriul valoric. Până în faza a V-a (inclusiv), meciurile se dispută pe terenurile echipelor de eşalon inferior sau, dacă sunt din acelaşi eşalon, pe terenurile echipelor mai slab clasate în ediţia trecută. Meciurile din 16-imile de finală, optimile de finală, sferturile de finală şi semifinale se dispută pe teren neutru. Finala se va disputa, probabil, la Bucureşti.
Echipele de Liga a III-a intră în competiţie în faza I (la care mai participă câştigătoarele fazelor judeţene, stabilite la finalul ediţiei 2008/09), cele de Liga a II-a – în faza a IV-a, iar cele de Liga I – în 16-imile de finală.
Câştigătoarea competiţiei primeşte un trofeu transmisibil, va participa în ediţia 2010/11 în Liga Europa (fiind înlocuită de finalistă, în cazul în care câştigătoarea se califică pentru aceeaşi ediţie în Liga Campionilor) şi va disputa Supercupa României în 2010 (exceptând cazul în care câştigătoarea cucereşte şi titlul naţional, caz în care Supercupa României nu se mai dispută).
În caz de scor egal după 90 minute, se dispută două reprize de prelungiri de câte 15 minute. Dacă şi după prelungiri egalitatea se menţine, echipa câştigătoare se va stabili prin executarea loviturilor de departajare.
La fiecare meci, o echipă poate folosi un număr variabil de jucători străini comunitari, numărul maxim al jucătorilor străini extracomunitari care să se afle în acelaşi timp pe teren fiind de cinci (pentru cluburile de Liga I), de trei (pentru cluburile de Liga a II-a) sau de doi (pentru cluburile de Liga a III-a şi din eşaloanele inferioare acesteia), iar numărul minim al jucătorilor formaţi la nivel naţional fiind de cinci (pentru cluburile de Liga I), de 10 (pentru cluburile de Liga a II-a), de 12 (pentru cluburile de Liga a III-a) sau de 15 (pentru cluburile din eşaloanele inferioare, începând cu D4). La fiecare meci între echipe din Liga a II-a, o echipă trebuie să folosească un titular junior (acesta putând fi înlocuit tot cu junior), iar la fiecare meci între echipe din Liga a III-a, o echipă trebuie să folosească doi titulari juniori (aceştia putând fi înlocuiţi tot cu juniori). Jucătorii născuţi începând cu 1991 sunt juniori. Sunt permise patru (în fazele I-III) sau trei (începând cu faza a IV-a) înlocuiri de echipă pe meci, numărul maxim de jucători de rezervă fiind de şapte.
Se dispută, în general, miercurea după-amiaza. Pe lângă arbitrul de centru şi cei doi arbitri asistenţi, sunt delegaţi un arbitru de rezervă şi observatori FRF după cum urmează: nici unul până în faza a II-a (inclusiv); unul începând cu faza a III-a şi până în faza 16-imilor de finală (inclusiv); doi începând cu faza optimilor de finală. Echipa gazdă are prima opţiune în privinţa echipamentului de joc.
Scorul meciurilor omologate la “masa verde” este 3-0.
Competiţia este organizată de FRF.