Produs al şcolii de fotbal a Progresului timişorean (actuala Electrica), Vali Miculescu s-a afirmat la clubul vecin, UMT.
În sezonul 1996/97, UMT-ul promovează în eşalonul secund, iar Miculescu marchează nu mai puţin de 26 goluri în campionat! Următorul campionat îl începe cu UMT-ul în B, dar pe parcursul turului trece, în acelaşi eşalon, la Poli. Joacă aproape patru ani în alb-violet, în acele vremuri tulburi.
Se satură de Claudio Zambon şi pleacă tocmai la marea rivală UTA, tot în B. Cu Ionuţ Popa antrenor şi Panin şi Piţ printre jucători, “Bătrâna Doamnă” câştigă seria a II-a şi promovează imediat în A. În acel campionat, Miculescu se stabilizează definitiv pe postul de atacant (după ce la UMT jucase şi mijlocaş central, iar la Poli, chiar şi libero!), este singurul din lot prezent în toate cele 30 etape şi ocupă locul 2 în clasamentul golgeterilor seriei, cu 15 goluri.
În vara promovării, alb-roşiii trec printr-o situaţie de incertitudini, astfel că Vali trece graniţa, transferându-se în prima ligă maghiară, la Békéscsaba (fără a fi jucat vreun minut în Divizia A din România). Acolo va evolua două campionate şi jumătate, plecând la mijlocul sezonului care se va încheia cu retrogradarea echipei în liga secundă.
La începutul anului 2005, revine în ţară, la UTA, în B. După o jumătate de an, pleacă la FC Bihor. Orădenii participă la barajul pentru promovarea în elită, în 2006, dar dau greş.
În 2007 revine, după exact un deceniu, în C. La Sânnicolau, chiar în seria Fortunei. Reuşeşte a treia promovare din carieră (după cele cu UMT şi UTA), jucând în 30 din cele 32 etape şi fiind golgeterul echipei (11 goluri). Dar Sânnicolaul îşi va vinde locul… Vali rămâne în Liga a III-a, alegând nou-promovata din Gătaia. După turul recent încheiat, el se afla pe locul 2 în clasamentul golgeterilor seriei, cu 9 goluri marcate.
Acum, la aproape 34 ani, Miculescu a venit să pună umărul la promovarea Fortunei în B. “Am vrut să fiu aproape de casă, să mă ocup mai mult de copil. În plus, vreau să mai am o promovare”.
Masiv, puternic şi supraponderal, Vali aduce cu un jucător de rugby. E genul de vârf împins, “de careu”, pivot înfipt în inima apărării adverse. Are calităţi de golgeter, are forţă şi un excelent joc de cap.
Are şi licenţa B UEFA de antrenor, precum şi cat. I de arbitru (care-i permite să arbitreze la nivelul D4). Este şi antrenor (secundul lui Dorel Maşcovescu) la clubul la care a început fotbalul, Electrica, la grupa de copii n. 2001.
E chiar grupa unde evoluează fiul său, David Miculescu. Acesta joacă tot vârf şi promite să devină un jucător mai bun decât tatăl său: în prima etapă a Interligii Bănăţene (competiţie de minifotbal care reuneşte echipe din România şi Ungaria), ediţia 2008/09, la grupa 2001, Electrica a învins cu… 25-0 pe LPS Banatul Timişoara, iar David a marcat… 17 goluri!!!

Valentin Miculescu  
N. 4 septembrie 1975, Timişoara (jud. Timiş) 
1,90 m / 95 kg
Cariera de jucător
1985-93 Progresul Timişoara (copii, juniori)
1993-95 Electrica Timişoara (D4)
1995-97 UMT (D3, D2)
1997-2001 Politehnica Timişoara (D2)
2001-02 UTA (D2)
2002-04 Előre Békéscsaba (Ungaria – D1)
2005 UTA (D2)
2005-07 FC Bihor Oradea (D2)
2007-08 Unirea Sânnicolau Mare (D3)
2008 Progresul Gătaia (D3)
din 2009 Fortuna Covaci (D3)
63 meciuri / 15 goluri în D1 (Ungaria)
Debut în D1 (Ungaria): Előre Békéscsaba – Ferencváros Budapesta 0-2 (10.08.2002)
Vârf de atac