La Șimleu Silvaniei a fost – premieră pentru acest sezon – al doilea meci consecutiv fără înfrângere și, totodată, fără gol primit. A fost un meci între două debutante în eșalonul secund. Pe un teren greu, cu porțiuni mari fără iarbă, pe o vreme închisă și rece, cu dealul Măgura, la poalele căruia se află stadionul, învăluit în ceață, Fortuna a fost dominată clar, încercând să lovească pe contraatac.

”Dacii liberi” au început într-un 1-4-4-1-1, cu Mohamed vârf retras în spatele vârfului împins Dârvaru, cu doi juniori titulari la mijloc (R. Trandu și Crișan) și cu golgeterul Suciu (până de curând și căpitanul echipei) lăsat surprinzător pe bancă. 
În prima repriză, Uzun (eroic, lovindu-se de bară) și Miheț scot de pe linia porții. Și în prima și în a doua, Smaranda face minuni. Se joacă tare, pe contre, se bagă materiale. În partea secundă, Mohamed se aruncă la sacrificiu, blocând un șut advers, se accidentează și este înlocuit cu Suciu. În min. 68, Suru intră în careul sălăjenilor, cade după un contact cu un adversar, arbitrul consideră simulare și îi arartă galben. E al doilea, eliminare. Ca la Florența, în decembrie 1982, la Italia – România 0-0, când ”tricolorii” au rezistat în 10, după roșul văzut de Țicleanu. Rămas fără un închizător, Vali Negoiță joacă tare, continuând să mențină două vârfuri de atac. Presiunea gazdelor crește. Juniorul, de acum de lot național, Răzvan Trandu oferă momente de respiro, trimițând minge după minge în tribună. Celălalt junior covăcean, Crișan, intră în clinciuri și nu se pierde cu firea când are balonul la picior. Sunt ultimele minute regulamentare. Miheț sprintează pe dreapta – de unde mai găsește încă atâta putere? -, dar faza se termină bine pentru gazde. Dârvaru încearcă o pasă pentru Suciu, e liber și singur la centrul terenului!, dar mingea se oprește într-un ultim fundaș advers. Se arată cinci minute de prelungire. Par cincisprezece, timpul trece greu. Au trecut și cele cinci. Încă nu se fluieră. Acum, acum e gata!

Explozie de bucurie a ”Dacilor liberi”, pe gazonul din Țara Zânelor. Să curgă vinul, să cânte muzica, vorba ungurului Szepessy, pe Wembley, în 1953!