5 septembrie 2009. Stadion de legendă, arenă străjuită de statuia legendarului Petschowski, vreme superbă pentru fotbal, nocturnă, tabelă electronică şi program de meci, iată decorul în care nici un localnic din minusculul sat Covaci n-ar fi crezut că echipa satului va juca vreodată. În faţa unui club de legendă, UTA, cea mai titrată grupare provincială din istoria Bucureştiului, Fortuna sfârşeşte prin a impune respect fanilor alb-roşii. Imagine de final: UTA trăgând de timp, acasă, în faţa “Dacilor liberi”!
12 septembrie 2009. Superba galerie a lui ”U”, venită la Covaci, numără 80 persoane şi arborează bannere precum “U Potaissa” (de la denumirea latină a Turdei) şi “Ultra Novac” (de la Baba Novac, căpitan de oşti al lui Mihai Viteazul, având o statuie în Cluj).
10 octombrie 2009. Ultima zi de vară autentică aduce Argeşul la Covaci. O întâlnire care, în urmă cu 37 ani, când FC Argeş, cu Gicu Dobrin în frunte, lua primul titlu, părea desprinsă dintr-un film SF. Pe atunci, satul Covaci nici măcar n-avea echipă! La nici un nivel!
Sunt crâmpeie dintr-o toamnă lungă şi chinuitoare. Visul fraţilor Macavei a prins contur, echipa unui sat a cărui populaţie încape integral în lojele VIP de la stadionul Dan Păltinişanu luându-se la trântă cu nume de legendă ale fotbalului românesc.
În această primăvară, “Dacii liberi” dau asaltul final, pentru supravieţuire. Şi se vor bate ca la Tapae, Adamclisi sau Sarmizegetusa Regia. Îi vom popi pre mulţi.