Pe canale de murmur underground încearcă să se acrediteze ideea că retrogradarea Fortunei se “datorează” investiţiilor minore de la nivelul clubului şi al echipei.

Ca să fie clar: Fortuna a avut condiţii la nivelul locurilor 6-10 din acest eşalon. Salarii la zi (exceptând ultimele două luni, când măsura neachitării lor s-a luat din cauza rezultatelor catastrofale), prime de joc, echipament excepţional, teren de antrenament, condiţii de refacere, uneori masă de prânz, cantonamente (chiar şi în străinătate), autocar propriu, hoteluri de trei şi patru stele în deplasare, neimixtiunea patronului în treburile băncii tehnice, investiţii masive în transferurile din iarnă, promovare în mass-media. Ce poţi să ceri mai mult? Şi asta ca să fii pe ultimul loc! Jalnic!

Iar cine spune că transferurile din iarnă ar fi trebuit făcute în vara trecută, să reţină două lucruri: unu, că în vară au venit, printre alţii, Suciu şi Suru, ambii purtând, în tur, banderola de căpitan; doi, că după tur aveam încă şanse enorme de salvare, am şi fost la un moment dat aproape, dar totul s-a dus ca un fum.

Desigur că toţi ne dorim să ne fie mai bine, să câştigăm mai mult. Dar pentru asta trebuie să tragi, să arăţi ceva, şi atunci va veni să întrebe de tine, poate, Unirea Urziceni, CFR Cluj sau FC Vaslui. Că la Poli, aşa e, nu e nici o şansă. Acolo e un circuit închis.